Imi place atunci cand merg intr-un loc sa beau un suc, o cafea sau sa mananc, lumea sa fie amabila atunci cand ma trateaza, sa nu mestece guma si sa isi tarasca papucii de plastic atunci cand imi ia comanda, dar nu imi place o amabilitate fortata ca atunci cand nici nu te-ai asezat bine la masa si te trezesti cu chelnerul langa tine care inainte ca macar sa apuci sa deschizi meniul si sa descoperi ce vrei sa comanzi , te intreaba daca te-ai hotarat. Nemipunand la socoteala ca sta langa tine pana te decizi si se joaca obositor cu pixul (il inchide, il deschide, il inchide , il deshide) nemaiavand rabdare sa te uiti tu ce vrei. Curand, foarte curand te va mai intreba o data daca doresti ceva desi vede clar ca inca studiezi preparatele pentu ca la un moment dat sa inceapa sa iti sugereze el ce sa iti iei, sa se uite in stanga si in dreapta agasat ca ”nu te misti mai repede”. Nu imi plac localurile in care se intampla asa si le evit pe cat posibil ; daca prima data am mers si nu am stiut ca va fi asa, a doua oara cu siguranta nu ma voi mai intoarce. Am observat ca in foarte multe localuri te lovesti de situatia asta care pana la final nu face decat sa devina insuportabila. Dupa ce ti-a adus comanda sta la doi metri de masa ta si nu poti vorbi nimic pentru ca mai tarziu va afla toata familia lui, prietenii si toti cunoscutii din cartier, ba unii dintre ei chiar sunt atat de absorbti de ce discuti incat raman uitandu-se la ei pana cand te uiti si tu la ei si atunci parca isi dau seama ca s-au lasat dusi de val si pleaca. De necrezut, dar adevarat! Nu mai pun la socoteala ca la numai cateva minute dupa ce ti au adus comanda si mananci in voie, relaxat dupa o zi intreaga de alergatura, vin la fiecare 5 minute si se uita daca ai terminat de mancat. Inteleg politica unde trebuie sa vina, sa vada daca ai terminat, sa nu stai cu fafuria goala in fata, sa fie amabili, etc. Dar nu inteleg totusi sa ai atata asistenta cat sa nu poti manca in liniste . La fel de des esti urmarit indeaproape iar cand ai bagat in gura ultima bucata de mancare ei sunt langa masa intrebandu-te daca mai doresti ceva. Politica, o fi politica locului dar e facuta exagerat, agasanta de-a dreptul si te pune pe fuga. Esti intrerupt la fiecare 5 minute pentru o noua intrebare. In astfel de locuri nu poti merge sa mananci linsitit, sa poti o discutie, sa te relaxezi fara a fi intrerupt la fiecare fraza de cate o intrebare hilaa precum”mai doriti ceva de mancare”? si sa nu le poti raspunde pentru ca ai inca gura plina. Sau” sa v-aducem un desert?”.. deocamdata nu, mai am de mancat …mancare! Sau ”dar sa va prezint totusi ce avem poate va hotarati si iti afiseaza un zambet fortat care te impinge afara.
Astfel de locuri nu le numesc civilizate si stilate cum ar spune unii. Le numesc penibile, cu oameni care se forteaza sa fie amabili. Si le evit. Cineva mi-a spus „pai toti sunt asa”. Nu, nu sunt toti asa. Am numeroase locuri in car merg cu drag, in care esti lasat sa te hotarasti ce vrei, in care chelnerii sunt cu adevarat amabili, pentru omul care are o fire prietenoasa, deschisa si amabila se vede imediat fata de cel care incearca asta pentru ca asa e politica. Si sunt oameni placuti unde mergi de drag, unde au rabdare si unde vezi chipuri cu adevarat prietenoase care te relaxeaza dupa o zi plina. E frumos sa fii amabil dar cand nu e in firea ta sa fii asa, iese de cele mi multe ori un teatru prost in care mai bine iti faci datoria vorbindu-mi fumos fara a te stradui prea mult sa pari interesat cand de fapt iti dai ochii peste cap si esti mai mult agitat decat nerabdator, pentru ca ar trebui sa am stomacul lui ”Fomila” sa pot manca tot ce imi sugerezi tu ca sa nu cumva apoi sa te superi ca am o comanda prea mica. Sau ca prefer papanasii pentru ca imi plac mai mult decat tiramisu care e mai scump. Falsa politete te deranejaza deseori mai mult decat indiferenta sau firea adevarata a aceluia cu care intri in contact direct. Politetea nu consta in a te preface amabil in fata cuiva, consta mai repede in a fi tu cu minimum de respect aratat celor cu care intractionezi.