Mi-a placut sa ma plimb in inima orasului lui Kawabata si mi-a placut simplitatea delicata a scriiturii. Kyoto-ul scriitorului japonez este fosta capitala imperiala aflata la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, in care vechile traditii inca rezista la influentele venite dinspre Occident. Mi-a fost tare drag sa intru intr-o atmosfera magica, impregnata de reminiscentele unei mentalitati bazate pe puterea ritualului de a pune ordine in lucruri si in vietile oamenilor. Forta regeneratoare a naturii precum si slabiciunile ei sunt cele care definesc structura temporala, rapindu-i timpului iuteala, acordandu-l la specificul contemplativ al personajelor si la la migala cu care isi indeplinesc cel mai marunt eveniment cotidian.
Imi apar in cale carti potrivite, care imi deschid ochii sa vad oameni adevarati. Oamenii adevarati imi arata drumul spre carti frumoase. Iubirea si uitarea de carti, iubirea si uitarea de oameni, cam incep sa inteleg ceva din astea doua pasiuni care se anuleaza reciproc, in ce ma priveste.
Imi apar in cale carti potrivite, care imi deschid ochii sa vad oameni adevarati. Oamenii adevarati imi arata drumul spre carti frumoase. Iubirea si uitarea de carti, iubirea si uitarea de oameni, cam incep sa inteleg ceva din astea doua pasiuni care se anuleaza reciproc, in ce ma priveste.