Oricine ai fi şi orice ai avea de spus, dacă apari la televiziune eşti cineva care creează spaţii între două momente de publicitate. Asta e apariţia ta: creator de spaţii între reclame. Nu eşti un conţinut, ci un container. Eşti – pentru capitalul de pe piaţa audiovizuală - un instrument pentru a vinde detergentul din momentele de publicitate. E adevăratul scop al unei televiziuni, unitate privată care nu diferă prin nimic în principiile ei de o fabrică de cârnaţi. (De aceea fac documentare, lucruri artistice, atacă miniştri, se întâlnesc, se premiază între ei, pentru a-şi da iluzia că au o meserie şi o etică, că nu sunt marionete, coperţi, suboameni – ştiind totodată pertinamente că sunt.) Fugi spre internet, spre alte spaţii media, transgresează, scrie cărţi, scapă de alienarea lumii salariatului, dacă ai ceva de spus. Dacă simţi că eşti cineva, fugi.