Majoritatea minţilor par incapabile să-şi însuşească două elemente logice simple, principiul identităţii şi cel al terţului exclus. Orice pare să le seducă pe lumea asta, cu excepţia lor. Nu ştiu ce se întâmplă. Oamenii n-au fost aşa. Într-o discuţie oarecare, trei secunde trec până la o alunecare spre conspiraţionism, spre explicaţia ocultă, spre solipsism, spre psihologism, spre amalgamarea genurilor. A ajuns ceva surprinzător să dai peste un ins care gândeşte mai mult sau mai puţin corect trei lucruri simple. Destul de impresionant. Cine a bulversat categoriile de gândire? E o mutaţie? Te simţi ca într-un banchet etilic generalizat – mai puţin veselia. E un lucru destul de bizar.
Problema structurală a spiritului valah, care l-a împiedicat să se înscrie în morală (formă, cod), să aibă măreţie şi să facă o oarecare istorie proprie: pentru spiritul valah, fetidul e seducător.
E recognoscibil prin asta; este marca lui. Efect al imensului amestec de populaţii, pesemne; nu ştiu. Dar tentaţia invectivei, a batjocurii, a cruzimii, a veseliei promiscue e în celula intimă. N-avea cum să facă niciodată nimic, era condamnat la imitaţia formelor altora; cu aşa ceva nu poţi trasa nici o linie de cretă.
Cine mai citeşte azi cu pasiune Toynbee, Derrida, Carl Sagan, Marcuse, Bourdieu, McLuhan? Au intrat în pământ. Erau autorii vedetă, nume fără de care nu se putea cita nimic…
Observ cu resemnare că imediat ce obţin ceva, în 99% din cazuri nu mai are nici o valoare pentru mine. Dar nimic, neant.
Evreii nu au fost ucişi de ‘nazişti’, de o ficţiune politică. Au fost ucişi de germani. De oameni cu nume şi prenume, care locuiau undeva, le erau vecini şi se trezeau dimineţile cu ei să meargă la slujbă.
Românii nu au fost ucişi de ‘comunism’, de ideologie, de siajul ‘tancurilor sovietice’, de forţe obscure şi de periculoase rafturi de cărţi cu coperţi roşii. Au fost ucişi de români.
Instrumentalizarea Memoriei e ceva tot mai obositor.
De două ore, ploaie torenţială. Bineînţeles, exult.
E recognoscibil prin asta; este marca lui. Efect al imensului amestec de populaţii, pesemne; nu ştiu. Dar tentaţia invectivei, a batjocurii, a cruzimii, a veseliei promiscue e în celula intimă. N-avea cum să facă niciodată nimic, era condamnat la imitaţia formelor altora; cu aşa ceva nu poţi trasa nici o linie de cretă.
Cine mai citeşte azi cu pasiune Toynbee, Derrida, Carl Sagan, Marcuse, Bourdieu, McLuhan? Au intrat în pământ. Erau autorii vedetă, nume fără de care nu se putea cita nimic…
Observ cu resemnare că imediat ce obţin ceva, în 99% din cazuri nu mai are nici o valoare pentru mine. Dar nimic, neant.
Evreii nu au fost ucişi de ‘nazişti’, de o ficţiune politică. Au fost ucişi de germani. De oameni cu nume şi prenume, care locuiau undeva, le erau vecini şi se trezeau dimineţile cu ei să meargă la slujbă.
Românii nu au fost ucişi de ‘comunism’, de ideologie, de siajul ‘tancurilor sovietice’, de forţe obscure şi de periculoase rafturi de cărţi cu coperţi roşii. Au fost ucişi de români.
Instrumentalizarea Memoriei e ceva tot mai obositor.
De două ore, ploaie torenţială. Bineînţeles, exult.