O lume nedreaptă e mult mai tolerabilă. Ştii dinainte că virtuţile nu vor fi totdeauna răsplătite, în vreme ce defectele ar putea fi. Într-un fel, te resemnezi. Un ins care e laureat de sistem, deşi e mediocru, e ceva suportabil, ştii dinainte că sistemul e failibil. Să ne imaginăm ce-ar însemna o lume cu adevărat dreaptă, una în care am afla, de mâine, că ocupăm un loc mediocru pe drept cuvânt. Ar fi atroce, foarte probabil ne-am sinucide imediat. O lume dreaptă e celălalt nume al infernului. Aici, aflat sub protecţia contingenţei totale, poţi cel puţin spera că locul ocupat nu e cel pe care-l meriţi, că insuccesele, declasarea, bolile pe care le ai sunt nedrepte, că reuşita ta ar fi putut fi mai mare. E straniu, dar ideea că lumea e nedreaptă e singura care face viaţa suportabilă.
Maraton Wagner.
Maraton Wagner.