Care este cea mai buna apa

Importanta apei pentru corpul uman

Corpul uman contine aproximativ 70% apa, iar acest lichid este esential pentru un organism sanatos. Deoarece apa, poate contine anumite impuritati si bacterii, este recomandat ca populatia sa utilizeze filtrele de apa, asta pentru a obtine cea mai buna apa de baut. Medicii recomanda un consum zilnic de minim 2 litri de apa, asta in zilele cu temperaturi normale, iar in zilele caniculare, se recomanda chiar si dublarea acestui minim de consum.

Apa de la robinet vs. apa imbuteliata

Cu totii stim ca apa de la robinet are diverse bacterii si diversi paraziti in componenta ei, acesti paraziti se pot elimina din aceasta apa doar prin fierbere, sau prin utilizarea unui filtru de apa. Utilizarea unui filtru de apa este absolut obligatorie, bineinteles unii venind cu argumente de genul ca ar consuma doar apa imbuteliata, insa de gatit gatesc tot cu apa de la robinet si astfel microbii ajung in corpul uman. De asemenea, nici apa imbuteliata nu este extrem de sanatoasa, deaorece contine diferiti nitriti si nitrati, cu toate ca se afla in limitele maxime admise, acestia nu sunt deloc binefacatori pentru corpul uman. Specialistii recomanda consumul cu moderatie a apei minerale, intrucat consumata in exces aceasta poate duce catre un surplus de minerale in organism. Parintii trebuie sa stie ca nu este foarte sanatos, pentru copii sa consume apa minerala, deoarece pot avea probleme cu functiile rinichilor.

Care este cea mai buna apa

La aceasta intrebare majoritatea oameniilor au diferite raspunsuri, insa specialistii din acest domeniu sunt de parere ca cea mai buna apa este apa de izvor imbuteliata direct de la sursa fara alte substane adaugate in compozitia ei si apa filtrata cu filtrul de carbune activ. Daca alegeti sa consumati apa trecuta printr-un filtru de carbune activ, atunci este foarte bine, deaorece acest filtru retine foarte bine microorganismele prezente in apa. Avantajul utilizarii acestui tip de filtru este ca filtreaza apa destul de bine, iar pretul unui astfel de filtru de carbune activ variaza, totul depinzand de unde doriti sa-l achizitionati. Acest filtru se monteaza impreuna cu un cartus de filtrare. Filtrul de carbune activ poate filtra pana 2,839 litri de apa, dupa care este necesara inlocuirea cartusului de filtrare. Un alt avantaj in ceea ce priveste utilizarea filtruluid e carbune activ este ca elimina in proportie de 98% clorul din apa, inclusiv gustul si mirosul acestuia. Filtrul de carbune activ imbunatateste gustul si elimina mirosurile neplacute din apa care survine utilizatorilor casnici. De asemenea, acest filtru elimina foarte bine diversele sedimente, inclusiv cele vizibile de ochiul uman, in proportie de 99%. Filtrul de carbune activ poate reduce cu sucees acumularea plumbului in proportie de 99% si elimina cu usurinta compusii organici volatili, intrun procent de peste 90%. Filtrele pe baza de carbune activ sunt extrem de sigure pentru sanatatea organismului intrucat sunt certificate si aprobate de catre cel mai important organism de certificare in domeniul sistemelor de filtrare din SUA. De asemenea, aceste filtre pe baza de carbune activ, au rolul de a modifica si de a transforma radical apa potabila, astfel filtrele o transfroma intr-o veritabila apa de izvor.

Mintea bate sudoku

Astazi as vrea sa va adresez o intrebare: ce faceti voi ca sa va destindeti? Eu, personal, cand am mintea incarcata de probleme sau, pur si simplu cand vreau sa iau o pauza de la munca de zi cu zi, am intotdeauna la indemana un sudoku. Poate aveti impresia ca e banal, dar mie mi se pare ca face mai mult decat sa ma destinda. Pe langa efectul de relaxare pe care il are asupra ta, iti pune totodata si mintea in miscare. Pentru cei care nu stiu, sudoku este jocul acela cu cifre care a inceput sa capete tot mai mult teren in Romania. Inventat de japonezi, jocul este creat in scopul de a umple o grila cu cifre de la 1 la 9, respectand anumite conditii. Nu numai ca te face sa gandesti mai rapid, dar te ajuta in acelasi timp sa iti dezvolti anumite abilititati. Si cum stim ca prin exercitiu reusim sa ne descurcam mai bine, cam acelasi lucru il putem spune si despre acest joc. Daca il folositi timp indelungat, veti observa la un moment dat ca deja mintea voastra face niste conexiuni de care nu credeati ca este capabila, intr-un timp destul atat de scurt. La inceput, mi s-a parut banal si, la fel ca si rebusul, l-am considerat a fi un joc pentru octogenari. Acum insa, il am cu mine peste tot in casa. La baie, in bucatarie, pe pat inainte de culcare, sudoku ma ajuta sa nu amortesc intelectual.

Va sfatuiesc sa achizitionati si voi o astfel de revista cu jocuri si daca nu ati facut-o inca, sa incercati sa completati una din grile. Regulile jocului sunt scrise destul de clar, la inceputul fiecarei reviste, pe intelesul fiecaruia. Incercati sa va ghidati dupa ele si sa va puneti mintea la lucru. Succes!

Vacanta la noi sau in alta parte?

De cele mai multe ori, cand alegem sa mergem intr-o vacanta trebuie sa ne siguram, inainte de toate, confortul, pentru a putea, mai apoi, sa ne asiguram si o vacanta reusita din toate punctele de vedere. Daca pentru unii, doar a avea un pat in care sa-si odihneasca capul si un dus in care sa se spele, este suficient, pentru altii, conteaza foarte mult si unde anume se cazeaza. Cum bine stim, hotelurile s-au diferentiat intotdeauna in functie de numarul de stele. Asadar, in tara noastra, intalnim hoteluri cu pana la 5 stele in grad. Diferenta intre unele si altele, nu este foarte mare, discutand in materie de confort si conditiile pe care acestea ni le ofera, insa pretul ne poate da, de cele mai multe ori, batai de cap.

Ca sa pastram o nota de obiectivitate, trebuie sa recunoastem ca, preturile sunt de adesea piperate si ca, din punctul asta de vedere, turismul din tara noastra nu va ajunge prea curang la nivelul celui al vecinilor nostri bulgari. Daca iei si compari cateva hoteluri de 4 stele de la noi si de la ei, vei observa ca, deja, acestia se afla in avantaj.  Stiu foarte bine cum sa faca sa atraga turistul si, mai important decat atat, este ca o si fac. Hotelurile in regim all inclusive sau ultra all inclusive, pentru care platesti pana la 250 de euro pentru un sejur de cinci zile, te vor face sa-ti restabilesti optiunile. In consecinta, nu trebuie sa ai la tine decat bani de drum si de distractie. Luand in paralel hotelurile cu acelasi numar de stele din Romania, vom constata o diferenta.  Nu numai ca tarifele intre 50 si 200 de euro se aplica pe noapte, dar, in acesti bani primim doar mic dejun si cam atat. Si-atunci, cum sa nu iti doresti, sa te duci in Bulgaria?

In Romania este destul de costisitor sa stai si in hoteluri de 3 stele, care nu ofera mai nimic. D-apoi sa vrei mai mult. Oricum ar fi si  oriunde te-ai duce in tara noastra, trebuie sa pleci la drum cu ceva mai multi banuti in buzunar, daca vrei locuiesti pentru o perioada intr-un hotel. Daca nu dispui de asemenea resurse financiare, alege o pensiune. Functioneaza in acelasi regim , iti ofera o curte mare, ambient rustic si aer curat.

Curajul de a fi diferit

Cati dintre voi ati simtit nevoia sa iesiti din sfera monotoniei si sa faceti ceva, care sa va faca sa va simtiti diferit? Cred ca foarte multi. Realizam cateodata ca ceea ce facem, nu ne face decat sa fim alti oameni care fac, de fapt, acelasi lucru. Cand avem impresia ca am facut ceva cu adevarat diferit de ceilalti,  nu suntem neaparat diferiti, ci face lucrurile din viata noastra sa se diversifice. Putini sunt cei care, prin natura personalitatii, se disting de noi restul. Sunt acei oameni care au curajul sa poarte ceva extravagant, chiar daca atrag o serie de critici in urma lor, sunt cei care prin creatiile lor uimesc o lume intreaga...sunt, de fapt, cei care reusesc sa aduca o schimbare in lume si sa faca o diferenta. Sa recunoastem. Nu de multe ori am spus ca “nu suntem facuti” pentru una sau alta. Asta pentru ca nu ne-am nascut astfel. Sunt sigura ca ascundem in noi talente nedescoperite, dar pana nu le descoperim, suntem niste oameni neobisnuit de comuni.

Morala: nu te considera diferit doar pentru ca ai sarit cu parasuta. Fa lucruri care sa schimbe lumea, care sa te faca remarcabil prin propriile actiuni si care sa lase o amprenta in sufletul sau in viata tututor, daca nu, macar in randul cunostintelor.

Despre falsa politete…

Imi place atunci cand merg intr-un loc sa beau un suc, o cafea sau sa mananc, lumea sa fie amabila atunci cand ma trateaza, sa nu mestece guma si sa isi tarasca papucii de plastic atunci cand imi ia comanda, dar nu imi place o amabilitate fortata ca atunci cand nici nu te-ai asezat bine la masa si te trezesti cu chelnerul langa tine care inainte ca macar sa apuci sa deschizi meniul si sa descoperi ce vrei sa comanzi , te intreaba daca te-ai hotarat. Nemipunand la socoteala ca sta langa tine pana te decizi si se joaca obositor cu pixul (il inchide, il deschide, il inchide , il deshide) nemaiavand rabdare sa te uiti tu ce vrei. Curand, foarte curand te va mai intreba o data daca doresti ceva desi vede clar ca inca studiezi preparatele pentu ca la un moment dat sa inceapa sa iti sugereze el ce sa iti iei, sa se uite in stanga si in dreapta agasat ca ”nu te misti mai repede”. Nu imi plac localurile in care se intampla asa si le evit pe cat posibil ; daca prima data am mers si nu am stiut ca va fi asa, a doua oara cu siguranta nu ma voi mai intoarce. Am observat ca in foarte multe localuri te lovesti de situatia asta care pana la final nu face decat sa devina insuportabila. Dupa ce ti-a adus comanda sta la doi metri de masa ta si nu poti vorbi nimic pentru ca mai tarziu va afla toata familia lui, prietenii si toti cunoscutii din cartier, ba unii dintre ei chiar sunt atat de absorbti de ce discuti incat raman uitandu-se la ei pana cand te uiti si tu la ei si atunci parca isi dau seama ca s-au lasat dusi de val si pleaca. De necrezut, dar adevarat! Nu mai pun la socoteala ca la numai cateva minute dupa ce ti au adus comanda si mananci in voie, relaxat dupa o zi intreaga de alergatura, vin la fiecare 5 minute si se uita daca ai terminat de mancat. Inteleg politica unde trebuie sa vina, sa vada daca ai terminat, sa nu stai cu fafuria goala in fata, sa fie amabili, etc. Dar nu inteleg totusi sa ai atata asistenta cat sa nu poti manca in liniste . La fel de des esti urmarit indeaproape iar cand ai bagat in gura ultima bucata de mancare ei sunt langa masa intrebandu-te daca mai doresti ceva. Politica, o fi politica locului dar e facuta exagerat, agasanta de-a dreptul si te pune pe fuga. Esti intrerupt la fiecare 5 minute pentru o noua intrebare. In astfel de locuri nu poti merge sa mananci linsitit, sa poti o discutie, sa te relaxezi fara a fi intrerupt la fiecare fraza de cate o intrebare hilaa precum”mai doriti ceva de mancare”? si sa nu le poti raspunde pentru ca ai inca gura plina. Sau” sa v-aducem un desert?”.. deocamdata nu, mai am de mancat …mancare! Sau ”dar sa va prezint totusi ce avem poate va hotarati si iti afiseaza un zambet fortat care te impinge afara.

Astfel de locuri nu le numesc civilizate si stilate cum ar spune unii. Le numesc penibile, cu oameni care se forteaza sa fie amabili. Si le evit. Cineva mi-a spus „pai toti sunt asa”. Nu, nu sunt toti asa. Am numeroase locuri in car merg cu drag, in care esti lasat sa te hotarasti ce vrei, in care chelnerii sunt cu adevarat amabili, pentru omul care are o fire prietenoasa, deschisa si amabila se vede imediat fata de cel care incearca asta pentru ca asa e politica. Si sunt oameni placuti unde mergi de drag, unde au rabdare si unde vezi chipuri cu adevarat prietenoase care te relaxeaza dupa o zi plina. E frumos sa fii amabil dar cand nu e in firea ta sa fii asa, iese de cele mi multe ori un teatru prost in care mai bine iti faci datoria vorbindu-mi fumos fara a te stradui prea mult sa pari interesat cand de fapt iti dai ochii peste cap si esti mai mult agitat decat nerabdator, pentru ca ar trebui sa am stomacul lui ”Fomila” sa pot manca tot ce imi sugerezi tu ca sa nu cumva apoi sa te superi ca am o comanda prea mica. Sau ca prefer papanasii pentru ca imi plac mai mult decat tiramisu care e mai scump. Falsa politete te deranejaza deseori mai mult decat indiferenta sau firea adevarata a aceluia cu care intri in contact direct. Politetea nu consta in a te preface amabil in fata cuiva, consta mai repede in a fi tu cu minimum de respect aratat celor cu care intractionezi.

Don Juan!

Am stat azi si-am analizat putin situatia mea nu tocmai infloritoare pe plan sentimental! Am ajuns cu greu la concluzia ca nu eu sunt vinovata, si credeti-ma, nu incerc sa ma disculp! Adica,nu sunt nici tipa usor abordabila,dar nici o nebuna cu care sa nu poti purta o discutie! Nu sunt materialista,insa, ca majoritatea fetelor, apreciez micile detalii si atentii! Tin sa mentionez ca aceste mici atentii, ce constau in general in flori, nu ma cumpara! Asa ca aviz amatorilor ce au impresia ca daca ofera o floare, in mod sigur fata le apartine! Ooops,eroare! Daca faci parte din categoria baietilor cu bun simt…in cel mai fericit caz, primesti un pupic pe obraz in semn de multumire si un second date…Dar daca iti miros caracterul badaran, vei ramane cu buza umflata si nu-ti accept “cadoul”, sau ramai doar cu un “merci,nu trebuia” si ma vezi facandu-ti cu mana… Serios acum! Exista si baieti care au un neuron ce sufera de singuratate… nu am nimic cu ei,atata timp cat nu se intrec cu gluma! Sau mai vine cate unu`…se tine scai de tine…ii spui cu frumosul ca nu cauti o relatie…iti vine cu flori nu o data,de doua ori…ci insista! Si iti mai si tranteste cate o replica gen “mi-am pierdut timpul si banii cu tine”… iar la cateva zile te cauta cu disperare,incercand sa afle ce e in neregula cu el,de nu-l accepti tu…  Pai,daca oferi cuiva,ceva… faci gestul ca asa simti…sau ca astepti ceva anume?! In orice caz…am dat numai de specimene,vad eu, pe cale de inmultire… Dezamagitor…n-am vazut in niciunul ceea ce caut eu… 

Cinste si corectitudine

Mai se baga cate unul sa imi dea sfaturi despre viata in America. Unul ca sa nu spun adevarul cand vreau sa fac ceva, sa tin ascuns, sa zic ca de fapt fac altceva. Altul ca sa nu mai inregistrez tot ce vand, sa mai bag si in buzunar si cand i-am zis ca nu fac din astea cica sa invat sa fac, ca aici e America, trebe sa ma descurc. Astia sfatuitori romani fiind. Apoi daca eram eu cu faze din astea ce bine o duceam in Romania! Mai veneam in America? Poate mai veneam, dar veneam in alte conditii. Ce pusca mea, am ajuns in America si la varsta asta sa fur si sa mint?!

Saptamanile trecute vine un irlandez, dupa accent am zis ca e irlandez, si imi cere sa ii recomand un vin bun. I-am zis ca pot sa ii spun ce cumpara lumea in general dar eu nu beau si nu cunosc vinurile ca sa ii spun clar ce si cum. Omul s-a impresionat si m-a felicitat si a dat noroc cu mine a zis ca mai rar din astia ca mine. Dupa o saptamana a venit iar dupa un vin si mi-a zis ca i-a povestit si unui prieen de-al lui de mine si in continuare era entuziasmat de cinstea si corectitudinea romanilor:)

Cred ca trebe sa fiu pe faza sa nu ajung prostul satului, ca astia vad ca nu le au cu cinstea si corectitudinea.

P.S. am vrut sa specific asta de la inceput, ca m-am gandit eu sa nu se interpreteze, dar am uitat. mai multi m-au sfatuit de bine, cu sfaturi decente, fara vreo pretentie,dimpotriva, chiar s-au agitat pentru mine poate mai mult decat era cazul, eu strain fiind de ei. Le multumesc si apreciez. Astia cu sfaturile din post stiu eu cine sunt, nu sunt din cei ce citesc blogul, una din perosane nu are treaba cu internetul iar cealalta 1% sanse sa imi citeasca blogul. Nu e vorba de nici unul din cei ce citesc acest blog. Care din voi m-a invatat sa fur sau sa mint?

Echipamentul de ski - obligatoriu pe partie

In cazul in care planuiti o iesire la munte pentru a imbina frumusetea peisajelor cu relxarea si distractia, nu trebuie sa scapati din vedere faptul ca Romania fac concurenta tot mai serioasa tarilor cu traditie in sporturile de iarna!

Avem peste 130 de partii omologate care abia asteapta sa va puneti schiurile la treaba! Totusi, indiferent de gradul de experienta sau preferintele pentru ski, trebuie sa tineti cont ca nu este de ajuns ca o partie sa fie bine amenajata sau ca statiunea sa aiba locuri de cazare si de distractie bine puse la punct! Sporturile de iarna implica un risc mai mare decat alte distractii si aveti nevoie intotdeauna de echipament specific. A va da cu sania sau a folosi diverse improvizatii pe partie va poate costa sanatatea sau chiar viata! Indiferent ca alegeti o statiune cu partii care au grade de dificultate mai mici (Sinaia, Predeal) sau cu terenuri mai provocatoare (Busteni), echipamentul este obligatoriu pe partie! Cele mai multe partii de schi intr-o singura statiune se afla in Poiana Brasov.

Iata in ce consta el si cum puteti alege astfel incat sa nu va periclitati nici buzunarul, nici sanatatea:

Schiurile

Primele pe lista oricarui doritor de senzatii tari sunt schiurile. Inainte de a le cumpara, stabiliti gradul dumneavoastra de pregatire (incepator, avansat, sportiv) si gradul de dificultate al partiei (soft, mediu, dificil sau zone speciale).

Lungimea ski-urilor depinde intotdeauna de inaltimea skiorului. Ideal este ca ski-ul sa ajunga intre nas si barbie atunci cand se afla in pozitie verticala. Daca sunteti incepator, alegeti o pereche de ski mai micuta (pana la barbie) – chiar daca nu veti reusi sa prindeti viteza prea mare cu ele, vor fi mai usor de controlat.

Claparii

Rostul claparilor este atat de a asigura protectie piciorului in timpul schiatului, cat si de a asigura confort si piciorului. Claparul nu trebuie sa fie nici prea stramt, nici prea larg, ci sa permita degetelor sa se miste inauntru, fara sa ajunga la capat. Flexibilitatea claparilor este foarte importanta, de aceea se recomanda sa fie cat putini rigizi (claparii cu flexibilitate mica presupun o stare de incomoditate care va va incurca in miscari) si sa aiba clape de inchidere cu grad divers de reglaj.

Betele

Sunt foarte simplu de ales. Indiferent de materialul lor, conteaza foarte mult dimensiunea! Ca si in cazul ski-urilor, ele se aleg in functie de inaltimea persoanei. Atunci cand le aveti in mana si simulati pozitia de pe partie, este necesar ca bratul care tine batul si corpul sa formeze un unghi de 90 de grade.

Echipamentul de protectie

Acesta se refera atat la ceea ce purtati pe corp, cat si pe cap. Ca schior, mai ales in cazul incepatorilor, este necesar sa aveti casca de protectie pentru ca in situatia dumneavoastra cazaturile sunt inevitabile. In plus, ochelarii de ski nu sunt un moft, ci o obligatie, mai ales daca petreceti mult timp pe partie si aveti probleme cu tolerarea luminii puternice. Ei va protejeaza si de zapada care ricoseaza in timpul alunecarii pe partie sau de diverse lovituri.

Tinuta trebuie sa includa si un costum special de ski, neaparat impermeabil. Chiar daca este ger, cazaturile pe zapada nu sunt compatibile cu materialele permeabile. Odata ce v-ati udat echipamentul, veti suferi de frig si veti raci fara sa va dati seama, compromitand vacanta.

Puteti gasi echipamente de ski atat la magazinele specializate din orasul dumneavoastra, cat si in statiuni. De asemenea, ski-urile, claparii sau castile se pot inchiria.

Dupa ce ati pus la punct ultimele detalii si ati facut rezervarile, partiile va asteapta. Tineti cont ca in afara banilor de cazare, mancare si iesit in localuri din zona, aveti nevoie si de bani pentru skiat. In primul rand, exista o taxa necesara accesului pe partie, cat si cheltuieli aferente sau neprevazute. De exemplu, o zi de ski in Poiana Brasov trece de 100 de lei in cazul adultilor, iar inchirierea echipamentului este in jur de 50 de lei. In cazul copiilor, tarifele sunt reduse, dar nu intotdeauna la jumatate. Pentru cazare va recomandam sa consultati viaRomania – un site foarte util in care gasiti atat locuri de cazare la hoteluri, pensiuni, vile si apartamente in regim hotelier cu rezervare direct la proprietari dar si posibilitatea de a face rezervari prin intermediul agentiei de turism cu acelasi nume.

Noaptea cu feribotul

Am zis sa bag o tura cu feribotul noaptea, sa vad Statuia Libertatii si Manhattanu noaptea. Plus ca e gratis feribotul si e misto.
Deci frumos. Fix langa mine erau 2 lesbiene care se sarutau si se mangaiau de numa’ si se tineau in brate. Stateam in botul feribotului si lesbienele faceau scena aia din Titanic una statea cu mainile intinse in vant iar ailalta o tinea in brate de la spate. Apoi iar se mangaiau si se sarutau cu limba-n gura si toate cele. la un moment s-a repezit intre mine si lesbiene, care erau mai mult una decat 2 persoane acolo, unul beat si a borat nitel si a stropit pe una din lesbiene iar cealalta a sters-o cu servetelul pe piele si etc ..pfoai misto a fost.

Merita o tura cu feribotul, si ziua si noaptea.

Cand am zis ca m-am scos

de fapt nu m-am scos.

Vine una la mine zice daca te insori cu mine iti dau 10 mii de dolari.  Pfoai zic ce misto, ok, scoate banu’ treci la supt. Aia ca nuuu asa, ca 2 mii la primarie, 2 mii nu stiu cand si nu stiu cum mi-a impartit mie banii pe nu stiu cati ani. Pai buei femeie eu am 100 de dolari in cont si tie iti e greu sa mai pui 2 zerouri? Nu neica, nu merge asa. totul sau nimic, eu is om dintr-o bucata. Muhaha!

later edit dupa cateva minute de cugetare: ma gandesc sa ma mut in Utah la mormoni..

Ce-i mai rau decat vinul romanesc?

E un client tot incearca pe vinuri. I-am zis ia si tu unu romanesc ca is curios ce parere aveti voi americanosii despre vinurile romanesti. A luat un Murfaltalr Cabernet Sauvignon.

Dau de el a doua zi il intreb care e faza, cica a baut si mai rele.  Na zic scuze etc zice lasa, ca imi place sa le incerc, vin mai tarziu si iau altul.

Vine mai tarziu sa ia alt vin si cum se uita el pe acolo zice uite un vin mai prost decat ala al tau. Ce vin era ? unul unguresc:d

A, si i-am dat la una Sauvignon Blanc de la Jidvei nici ala cica nu a  fost bun.

E folositor un translator online?

Probabil ca multi dintre internauti stiu ce este un translator online. Probabil multi si folosesc astfel de siteuri pentru a traduce in diverse limbi sau din diverse limbi anumite cuvinte sau chiar fraze intregi.

Multi nu inteleg multe stiri sau articole scrise de cele mai multe ori in limba engleza, si tot la un translator online apeleaza, deoarece este mult mai comod si mai rapid decat un dictionar clasic.

De cate ori nu vi s-a intamplat sa nu intelegeti un cuvant sau chiar sensul unei fraze citita undeva? Cel putin mie mi s-a intamplat asta de foarte multe ori, dar de fiecare data am recurs la cea mai simpla metoda de a intelege textul respectiv: translator engelz-roman

La unele filme care nu au subtitrare cei care se uita este posibil sa nu inteleaga chiar totul. In aceste situatii, va recomand sa folositi un translator online. Cu siguranta este cea mai comoda metoda de a intelege textul scris in alta limba.

De asemenea sunt multe personae ce folosesc diverse siteuri de socializare, unde se intalnesc si converseaza cu oameni din toate colturile lumii. In aceste cazuri, pentru a se intelege intre ei, acestia converseaza in limba engleza, cea mai popular sic ea mai cunoscuta limba international. Dar ce te faci cand vrei sa vorbesti cu cineva iar tu nu stai chiar perfect la capitolul conversatii in limba engleza? Cu siguranta nu vei sta si vei cauta cuvinte in dictionar si apoi le vei lega intre ele pentru o obtine o fraza coerenta, ci vei folosi un translator online.

Recomand tuturor celor ce intampina probleme in intelegerea unor texte sau cand au nevoie de traducerea unor texte din romana in alta limba, sau chiar si din alta limba in romana folosirea unui translator online. Sunt multe astfel de siteuri ce ofera acest serviciu gratuit, insa eu recomand Translatorul.net

Iar si Iar

A., planuri pentru Symi. Acum.

       Bruno Foucart, Jean-Louis Gaillemin, Les décorateurs des années 40.

       Imaginea mamei urcă în detrimentul celei a femeii (Élisabeth Badinter). Era previzibil, anii ’60 eşuează pe toate planurile şi avem o întoarcere la conservatorism şi chiar un puseu reacţionar. Nu vine dinspre religios sau morală – care sunt ţăndări -, ci dinspre capital. Capitalul e pur şi simplu mai interesat de familie – un cuplu necăsătorit nu are aceeaşi cerere de credit imobiliar, de consum, pentru vacanţe, studii etc. Familia e clientul bancar ideal: de obicei se îndatorează pe viaţă şi chiar pe generaţii. În schimb, formula libertăţii e financiar perdantă.
       Toate mamele sfârşesc prin a ucide lent femeia din ele, nici o noutate aici.

       Autoficţiunea, succes de librărie tot mai slab (caracterul foiletonistic, interminabil, riscul autopastişei).

       Nu e foarte subtil să dispreţuieşti exemplele. Un exemplu e… Poate părea ciudat, dar într-un exemplu există întotdeauna mai mult decât s-a intenţionat să se ilustreze prin el. Exemplul, cel folosit la a ilustra o idee, izbuteşte sau nu. Dar există întotdeauna un rest ontologic, exemplul e, în mod bizar, întotdeauna mai cuprinzător decât ideea care s-a obiectivat în el. Exemplul îţi poate redefini ideea, şi chiar o poate submina. Exemplul se ‘revoltă’. Avem impresia că exemplele ‘exemplifică’. Nu, sunt ca nişte atleţi de 1000 de metri care ajung la capăt şi mai aleargă 100. Dezvelesc un univers – foarte plastic, în metamorfoză continuă, incontrolabil etc. – pe care o idee în fond nu-l poate cuprinde. În sine, dacă o idee nu e ilustrabilă e problematică; dacă e ilustrabilă, devine problematică. Suntem într-un univers flou în care, în mod curios, singurul reper rămas imuabil e exemplul. ‘Dă-mi un exemplu’ – ce înseamnă cererea asta clasică? Nu că nu am înţeles. Nu că am vrea să-l fixăm în modalităţile realului, să-l întemeiem pragmatic sau utilitar. Nu, speranţa e că folosirea exemplului va dezveli ceva care va sufoca până la urmă ideea. Exemplul e viermele din fruct. Cine îţi cere un exemplu speră în secret că va invalida întregul. Chiar şi cei care vor sincer un exemplu ştiu că au deschis un culoar de fugă. E foarte interesant. Ca şi când toţi am simţi că, în definitiv, în real subzistă ceva cu care ideile nu fac corp, şi deci că asta ne-ar putea ajuta să fim puţin non-responsabili. E o rugă, cererea exemplificării e o rugăciune.

       The long, hot summer (1958), Angels in America (2002), C’eravamo tanto amati (1974).

       Nici un cuvânt despre predarea manuscrisului Houellebecq.

O lume nedreaptă e mult mai tolerabilă.

 O lume nedreaptă e mult mai tolerabilă. Ştii dinainte că virtuţile nu vor fi totdeauna răsplătite, în vreme ce defectele ar putea fi. Într-un fel, te resemnezi. Un ins care e laureat de sistem, deşi e mediocru, e ceva suportabil, ştii dinainte că sistemul e failibil. Să ne imaginăm ce-ar însemna o lume cu adevărat dreaptă, una în care am afla, de mâine, că ocupăm un loc mediocru pe drept cuvânt. Ar fi atroce, foarte probabil ne-am sinucide imediat. O lume dreaptă e celălalt nume al infernului. Aici, aflat sub protecţia contingenţei totale, poţi cel puţin spera că locul ocupat nu e cel pe care-l meriţi, că insuccesele, declasarea, bolile pe care le ai sunt nedrepte, că reuşita ta ar fi putut fi mai mare. E straniu, dar ideea că lumea e nedreaptă e singura care face viaţa suportabilă.

       Maraton Wagner.

Produsele obisnuite de curatare vs produse industrialede curatare

Doar pentru ca anuminte produse curatenie sunt clasificate si impartite pe categorii, nu inseamna ca acestea trebuie sa fie utilizate numai pentru o singura aplicatie de curatare. Acestea sunt produse de uz casnic, pentru curatarea diferitelor suprafete si majoritatea se pot folosi ca atare, nediluate. Sunt putine cele ce necesita diluare datorita faptului ca sunt putin mai concentrate dar raman tot in categoria de produse mai slabe decat cele industriale.
Dezinfectantii, detergentii si sapunurile sunt produse casnice ce se pot folosi pentu a curata o gama foarte vasta de suprafete fara a le ataca dar daca in loc de detrgenti normali utilizati detergenti profesionali, multe din suprafetele ce nu reactioneaza negativ la detergent o sa o faca datorita concentratiei prea mari.
Exista deasemenea si produse carora trebuie sa le respectam cu strictete domeniul de aplicabilitate chiar daca sunt produse pentru uzul zilnic, casnic, precum detartrant, degresant, etc.
Unele substante de curatare chimice, de pe piata sunt pentru utilizare industriala si sunt mai puternice decat cele obisnuite, au aplicatii specifice, asadar nu ar trebui sa fie utilizate acasa.
Aceste produse sunt fabricate mai mult pentru a fi folosite in aplicatii industriale sau zone ce trebuiesc  intens curatate precum scoli, gradinite, spitale, cantine, dusuri sau wc publice.
Produsele de acest tip sunt vandute in principal companiilor carora le revin spatiile respective pentru curatare dar si pentru uzul personal acasa, ceea ce poate fi de multe ori gresit. Un produs mai puternic decat este nevoie poate danuna atata suprafetei cat si persoanei care o foloseste.
In momentul in care achizitionati produse de curatenie pentru acasa nu va bazati pe faptul ca este unul indistrial si este asadar potrivit nevoilor deoarece puteti avea surprize.
Cumparati tot unul pentru uz casnic, cu o putere mai mare de curatare dacat cele obisnuite daca considerati ca unul normal nu va face fata, dar optati pentru unul indistrial.
In primul rand, uitati-va la raportul de diluare pentru a vedea cat de mult este necesar sa puneti pentru a obtine rezultatele dorite si interesati-va si de pret deoarece nu numai produsese scumpe sunt cele ce fac fata murdariei.
Un alt factor  la care trebuie sa fiti atenti este puterea produsului de a omora bacteriile si germenii. Cele mai multe dintre produse de curatare comerciale ucid 99,7 din bacterii sau mai mult,  in functie de substantele chimice specifice.
Indiferent ce aveti de curatat alegeti cu grija produsele si optati cat mai mult posibil pentru cele ecologice care nu dauneaza mediului. Produsele industriale sunt de multe ori chimice si dauneaza atat celor ce le utilizeaza cat si mediului.
Bineinteles, exista si produse curatenie industriale care sunt eco dar multe firme opteaza tot pentru cele chimice considerandu-le mai spornice desi aproape toti producatorii incearca sa atraga atentia si spre cele industriale ecologice ce sunt deasemenea cu o putere foarte ridicata de curatare, pentu a proteja mediul cat mai mult si pe cei ce intra in contact direct cu substantele.

Kafka

 S.: ‘În viaţă nu cauţi adevărul, dragul meu, cauţi să nu pierzi puncte’.

       Argumentul cel mai interesant al adepţilor determinismului, ai necesităţii absolute: mediocritatea. Există o necesitate pură, nu avem de ales, în viaţă, să fim un lucru mai degrabă decât altul. În cea mai mare parte a timpului, dacă am fi avut de ales, n-am fi ales să fim ceea ce suntem. Printre altele, n-ar mai fi existat pe lume mediocritatea. Am fi fost cu toţii genii, eroi, sfinţi etc., singularităţi excepţionale, ca într-o comunitate artistică. iar nu singularităţi mediocre. Cineva e mediocru pentru că nu a ales mediocritatea, ci a fost ales de ea. Existenţa mediocrităţii confirmă determinismul general al existenţei. – E mult mai simpatic decât argumentaţiile moraliste, logice, kantian-regulative etc.

       Naivii care cred că oamenii politici iau puterea pentru a ‘face bani’ (se potriveşte cu vulgata reificantă tribalist-populistă pentru care unicul referent existenţial e cel material). Dar poţi renunţa oricînd la bani, sunt secundari: important e să păstrezi puterea. E singurul afrodisiac existenţial care-l ţine pe omul de acţiune, pe ideolog, pe speculatorul de cabinet etc., pe linia de plutire. Puterea e un în-sine, banul un mijloc, şi nu unul dintre cele mai eficiente. Odată ce o ai, nu te mai întorci peste umăr spre el, e secundar. Dacă vrei bani după ce ajungi la putere, ceva e foarte curios şi în neregulă. Nu există promoţiune mai mare decât puterea, nici personală nici de destin etc. Am cunoscut oameni care au avut puterea, e desfigurant şi exaltant. Sunt născuţi-din-nou, cum se spune prin sectele americane, de nerecunoscut chiar pentru ei. O personalitate cu totul nouă emerge, ceva pentru care nu te-a pregătit nimic. Eşti un spectacol pentru tine însuţi, probă că viaţa însăşi  pe care o parcurgi e nouă. Puterea e aproape singura şansă (exceptând creaţia artistică) pe care o ai să te naşti din nou în propria ta viaţă, de astă dată în condiţiile tale. E o nouă lume şi o existenţă nouă. Cum nu mai ai şansa să conduci, ca pe vremuri, decenii sau o viaţă, iar puterea e azi distribuită pe secvenţe istorice minuscule, timpul precipită totul, de unde impresia de neserios şi sordid. Însă resorturile sunt aceleaşi.

          Memorie, penitenţă, reparaţie: concepte absurde, soft-teroriste, de un vid şi o inutilitate absolut stranie. O dezbatere a onestităţii le-ar determina să înceteze într-o clipită, simultan şi mutual. Inexplicabil, parazitează încă fantasma publică. E bizar. Toate astea sunt dintr-un alt timp.

       Observ această slăbiciune. Îmi plac oamenii ‘din popor’ – în fine, corect ar fi să spun autentici -. dar prefer, nu ştiu de ce, întotdeauna să frecventez oameni care au clasă, graţie, şarm. Poate sunt bătrân. Nu mă atrage deloc estetismul bas al pegrei, care e totuşi foarte interesant, colorat etc. Deloc. Prefer totdeauna graţia, gestul, forma, e destul de bizar. Ce pot găsi acolo? Patina, calmul, resemnarea, abandonarea delicată a pasiunii din lucruri, uitarea? Un fel de demisie discretă? Îmi plac oamenii care au abandonat un pic pasiunile şi care discută cu o tristeţe calmă despre nimic, surâzând, aruncând o anecdotă fără importanţă la umbra unei terase, amestecând încet cu linguriţa în ceaiul lor cu gheaţă. Nu ştiu de ce, graţia abandonului mi se pare tot mai mult o valoare în sine.

       După ultimele manuscrise (arhiva secretarei lui Max Brod), Kafka şi-ar fi dorit să meargă în Palestina şi să deschidă o cafenea acolo, împreună cu un prieten. Cafeneaua s-ar fi numit ‘Kafka’, sau un calambur între ‘café’ şi ‘Kafka’…

       Mereu, impresia că murim, aşa-zicând, la timp.
       Altfel, căderea e lungă, lungă, lungă şi lungă.

Candidaţii politici

Candidaţii politici ne sunt propuşi, ei nu ne aparţin. E una din deficienţele majore ale sistemului reprezentativ. Sunt ca nişte cai pe care-i alegem pe hipodrom, cu cinci minute înaintea cursei. Alegem într-adevăr acei cai, vrem să câştige, dar nu suntem decât spectatori, nu crescătorii lor. Habar nu avem cine sunt crescătorii şi de unde sunt, cum au făcut selecţia şi de ce. Ni se spune doar: pe culoarul şase, calul X, pe culoarul patru, Y. Şi plecăm în turmă la cabinele de pariuri.
       Întregul sistem e grotesc şi, de multă vreme, obositor.

Miracolul celulelor stem

Cautand pe internet informatii despre celule stem, am descoperit o poveste foarte interesanta despre un tanar din America ce ajunsese paralizat de la umeri in jos. Mark Jessup, un tanar cu un viitor promitator in fata, ajunsese in scaunul cu rotile dupa ce fusese lovit de o masina pe trecerea de pietoni iar el suferise o fractura a coloanei vertebrale.
Ceea ce mi s-a parut impresionant a fost ca tanarul n-a incetat nici o clipa sa spere si atunci cand a fost contactat de un spital din Spania care i-a oferit posibilitatea de a incerca un tratament experimental cu celule stem, Jessup nu a ezitat sa accepte,`chiar daca asta insemna ca trebuie sa calatoreasca peste Ocean.
La spitalul catalan, echipa de chirurgi a apelat la o tehnica high tech, culegand celulele stem chiar din nasul pacientului. Iar mai tarziu (dupa cateva zile), aceleasi celule stem i-au fost implantate in coloana in speranta ca ele vor stimula refacerea centrilor nervosi si a legaturilor spinale afectate de accident.
Cum era de asteptat, dupa o perioada destul de lunga de timp, aproape trei ani ca sa fiu mai exact, Jessup s-a intors in Spania pentru o serie de verificari cu aparatul RMN dar si pentru a vedea cum au evoluat celulele stem in urma operatiei si care sunt sperantele pentru ca el sa mai mearga vreodata. Suprinzator intr-un fel micutele celule stem si-au facut treaba cu mult mai bine decat se estima si au inceput sa se transforme incetul cu incetul in celule nervoase, reusind sa refaca o buna parte din legaturile distruse la accident.
Evident, recuperarea va dura mult pentru Jessup, poate chiar toata viata, insa tanarul va rezista in continuare  iar acum cand celulele stem l-au ajutat sa  se miste din nou pana la nivelul de a merge pe propriile picioare cu ajutorul unor proteze, parca nimic nu mai pare imposibil.

Lenesul urban..

În aglomerările noastre urbane, prin răspândirea jogging-ului şi a sălilor de sport, lenea a îmbrăcat o formă sportivă. Cineva se ‘antrenează’, nu se ştie în vederea a ce: corpul lui nu va ridica nici o greutate în viaţă. Altcineva se păstrează ‘în formă’, într-un corp atletic pe care nu-l va întrebuinţa la nimic. E de înţeles că un ţăran are nevoie de muşchi: munca fizică o să-l chinuie întreaga viaţă. Dar la ce foloseşte musculatura insului urban, creatură socială căreia îi sunt de ajuns muşchii de la două degete pentru a deschide şi închide o portieră, şi nişte picioare subţiri pentru a face săptămânal câţiva paşi pe bulevarde centrale?
       Pentru că încă nu e pregătit să fie excomunicat din specie, leneşul urban vrea să mai păstreze ceva din aerul sănătos al peşterilor. Pe stradă, pachete de muşchi folosind la nimic atestă activităţi invizibile. Dar urban e sinonim cu leneş; citadin, cu corpuri subţiate, involuntar ascetice: la atâta ne solicită zilnic mediul. Lenea e însuşi lichidul amniotic al urbanităţii; cu toate comodităţile şi tot utilitarul la îndemână, oraşul e locul unde muşchii nu folosesc la nimic. Produce fiinţe slabe, fragile, corpuri christice sau delabrate, de o gălbejeală suspectă, cu o longevitate constant superioară celei din rural şi o deosebită ştiinţă de a face totul cu efort minim, retrase săptămânal să respire în parcuri umbroase şi baruri. Oraşul e o alcătuire pur cerebrală. Lenea sportivă, dieta, vegetarianismul, americanisme fruste care-l torturează pe ochelaristul urban de vreo trei decenii încoace, sunt un suspin după paleoliticul pierdut. Şi după tinereţe. Dacă ‘relaţiile’ s-ar putea reface după ce corpurile descentrate ale femeilor trecute de 30 se refac în săli de sport, am fi găsit soluţia la jumătate din probleme. Dar corpurile nu se mai refac. Prospeţimea, elasticitatea, tinereţea lor nu revin niciodată. La capătul unui bun program sportiv aşteaptă placid un divorţ, fiindcă nimeni nu păcăleşte pe nimeni.
       Figuri hotărâte îşi continuă jogging-ul, trecând pe lângă tine în treninguri cenuşii, cu glugile trase pe cap. Plouă, e frig, e soare; ele au ceva înduioşător. Vor fără îndoială să ajungă undeva. Te gândeşti cu înţelegere că dacă ar lua un taxi, ar parcurge distanţa într-un timp considerabil redus. Suspini. Lucrurile sunt fără îndoială aşa cum trebuie să fie.

Oricine ai fi..

Oricine ai fi şi orice ai avea de spus, dacă apari la televiziune eşti cineva care creează spaţii între două momente de publicitate. Asta e apariţia ta: creator de spaţii între reclame. Nu eşti un conţinut, ci un container. Eşti – pentru capitalul de pe piaţa audiovizuală -  un instrument pentru a vinde detergentul din momentele de publicitate. E adevăratul scop al unei televiziuni, unitate privată care nu diferă prin nimic în principiile ei de o fabrică de cârnaţi. (De aceea fac documentare, lucruri artistice, atacă miniştri, se întâlnesc, se premiază între ei, pentru a-şi da iluzia că au o meserie şi o etică, că nu sunt marionete, coperţi, suboameni – ştiind totodată pertinamente că sunt.) Fugi spre internet, spre alte spaţii media, transgresează, scrie cărţi, scapă de alienarea lumii salariatului, dacă ai ceva de spus. Dacă simţi că eşti cineva, fugi.

Indignez-vous!

 După succesul ridicolului manifest al lui Hessel Indignez-vous! (32 de pagini, 3 euro, 2 milioane de exemplare vândute…), eseişti locali sunt şi ei tentaţi de lovitură. Şi dacă ar scrie la rându-le o carte de 20 de pagini, cu îndemnuri simpliste şi un preţ irezistibil, de pildă 1 euro, pe care s-o poată cumpăra fiecare tânăr la colţ de stradă? În fiecare ţară, mici Hesseli încep să viseze. Modelul e simplu, un set de capitole scurte de morală prescriptivă, structurate binar în manifest, în genul nemuritor lăsat de Siéyès: ‘Ce sunt Statele Generale? Totul.// Ce au fost ele până acum în politică? Nimic’, îndemnuri generoase din care s-ar vedea că universul e rău şi că în genere trebuie făcut ceva.
       Figuri onorabile rezistă cu greu; Finkielkraut, Sloterdijk sunt pe buza prăpastiei, gata să cedeze. Îmi închipui că pluteşte peste tot aceeaşi fascinaţie. La noi, broşura s-ar scoate, poate, la 1 leu sau 2; sute de mii de exemplare garantate, ameţitor… Să poţi fi citit de fiecare ins, să-i poţi spune că Răul e rău şi cu mult preferabil Binele, cine e vinovat de lucruri şi cum ar trebui trăită viaţa… E tulburător.

Sspiritul valah..

Majoritatea minţilor par incapabile să-şi însuşească două elemente logice simple, principiul identităţii şi cel al terţului exclus. Orice pare să le seducă pe lumea asta, cu excepţia lor. Nu ştiu ce se întâmplă. Oamenii n-au fost aşa. Într-o discuţie oarecare, trei secunde trec până la o alunecare spre conspiraţionism, spre explicaţia ocultă, spre solipsism, spre psihologism, spre amalgamarea genurilor. A ajuns ceva surprinzător să dai peste un ins care gândeşte mai mult sau mai puţin corect trei lucruri simple. Destul de impresionant. Cine a bulversat categoriile de gândire? E o mutaţie? Te simţi ca într-un banchet etilic generalizat – mai puţin veselia. E un lucru destul de bizar.

Problema structurală a spiritului valah, care l-a împiedicat să se înscrie în morală (formă, cod), să aibă măreţie şi să facă o oarecare istorie proprie: pentru spiritul valah, fetidul e seducător.
       E recognoscibil prin asta; este marca lui. Efect al imensului amestec de populaţii, pesemne; nu ştiu. Dar tentaţia invectivei, a batjocurii, a cruzimii, a veseliei promiscue e în celula intimă. N-avea cum să facă niciodată nimic, era condamnat la imitaţia formelor altora; cu aşa ceva nu poţi trasa nici o linie de cretă.

       Cine mai citeşte azi cu pasiune Toynbee, Derrida, Carl Sagan, Marcuse, Bourdieu, McLuhan? Au intrat în pământ. Erau autorii vedetă, nume fără de care nu se putea cita nimic…

       Observ cu resemnare că imediat ce obţin ceva, în 99% din cazuri nu mai are nici o valoare pentru mine. Dar nimic, neant.

       Evreii nu au fost ucişi de ‘nazişti’, de o ficţiune politică. Au fost ucişi de germani. De oameni cu nume şi prenume, care locuiau undeva, le erau vecini şi se trezeau dimineţile cu ei să meargă la slujbă.
       Românii nu au fost ucişi de ‘comunism’, de ideologie, de siajul ‘tancurilor sovietice’, de forţe obscure şi de periculoase rafturi de cărţi cu coperţi roşii. Au fost ucişi de români.
       Instrumentalizarea Memoriei e ceva tot mai obositor.

       De două ore, ploaie torenţială. Bineînţeles, exult.